Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
DINAMO SECROM BUCURESTI Blog dedicat sectiei de ciclism a Clubului Sportiv Dinamo Bucuresti

INTERVIU / Ing. Anouche KIRMIZIAN: "Sportul, ciclismul raman vectori ai sanatatii"

Administrator: Marian-Valentin Burlacu / ProSport

In momentul in care si-a propus atingerea unui nivel competitiv inalt, sectia de ciclism a Clubului Sportiv Dinamo Bucuresti a inceput sa caute sustinere privata. Vicepresedintele Constantin Carstea si-a amintit de acea perioada. Si de sprijinul primit de la ing. Anouche Kirmizian, presedintele KGK Konsimpex SRL, cel care a fost primul sponsor al noii echipe alb-rosie.


Marian-Valentin BURLACU / ProSPORT

(text si foto)

 

Cum KGK Konsimpex SRL este unic importator al produselor Saunier Duval in Romania, iar firma sprijina o echipa de ciclism din Spania, in urma cu cativa ani Constantin Carstea a tinut sa-l intalneasca pe presedintele Anouche Kirmizian (foto). "Ne-am gandit ca o apropiere de o firma cunoscuta in ciclism va avea efecte benefice pentru noi. La acea vreme sectia de la Dinamo era aproape de faliment, din toate punctele de vedere. Desi reprezenta cea mai tare echipa de ciclism din Romania, ea avea probleme grave. Se resimteau efectele nefaste ale perioadei de tranzitie, cele legate de demilitarizarea Ministerului de Interne. Ciclismul profesionist este si panoul publicitar al unor firme puternice, care pot sa se exprime si prin sport. Ori este suflet, ori este o putere financiara deosebita. La domnul Kirmizian am gasit ambele elemente", si-a inceput relatarea Constantin Carstea.

Apoi vicepresedintele sectiei de ciclism Dinamo Secrom si-a amintit de o istorioara pe care dl. Anouche Kirmizian i-a spus-o atunci cand s-au cunoscut.

CONSTANTIN CARSTEA: V-ati amintit de perioada cand tanar fiind priveati prin gardul care imprejmuia Velodromul la ciclistii care atunci faceau istorie. Marin Niculescu, Norhandian, Niculescu. La vremea aceea dumneavostra aveati regretul ca nu puteti sa va aflati langa ei, sa-i atingeti. Ei bine, la conferinta de presa pe care Dinamo a organizat-o acum trei ani ati avut ocazia sa stati langa Marin Niculescu. E drept, la o alta varsta si intr-o alta postura.


ANOUCHE KIRMIZIAN: Este bine si mai tarziu decat niciodata!

CONSTANTIN CARSTEA: Atunci, impreuna cu dumneavostra, am inceput sa asezam temelia noii echipe de ciclism Dinamo Bucuresti. Pentru ca din tot sufletul ne-ati intins o mana de ajutor, ceea ce a fost punctul nostru de plecare. Intre timp sectia a crescut foarte mult. Si se vede in performantele obtinute in perioada scursa de atunci. Anul trecut, in Turul Romaniei, ciclistii lui Dinamo au purtat tricoul galben timp de sase zile. Am castigat trei tricouri distinctive. Pe cel albastru cuvenit celui mai valoros rutier roman, pe cel alb destinat celui mai combativ si pe cel verde pentru cel mai bun sprinter. Si tot cu ajutorul dumneavoastra i-am adus in echipa pe cei doi sportivi olandezi, pe Sierd Steigenga si pe Garb van der Burg, care au ridicat si nivelul sportivilor nostri. Nu intamplator anul acesta suntem invitati la curse in Franta, Italia, Olanda si Turcia.

 

"In anii '50, ciclismul era foarte iubit in Romania"



ANOUCHE KIRMIZIAN: Vreau sa incep prin a spune ca inca din prima zi m-am implicat in cunostinta de cauza. Pe de o parte era latura sentimentala. Fac parte din generatia care a fost martora la ridicarea ciclismului in Romania. Am asistat la inaugurarea Velodromului de la Dinamo, in anii '50, fiind copil pe atunci. Atunci a venit si a concurat acolo echipa sindicatelor din Franta. Curiozitatea este ca dupa ce am plecat din tara si m-am stabilit la Paris l-am cunoscut pe francezul Isaac Vitre (*), cel care a castigat atunci. Acesta si-a amintit de manifestarea organizata la Bucuresti, de entuziasmul de atunci al romanilor. Nu multa lume de la noi stie acum ca in Romania ciclismul era la mijlocul secolului trecut un sport foarte iubit, foarte urmarit. Sportul avea o alta pondere la tineret. Cine nu practica un sport nu avea credibilitate. Trebuia sa ai o performanta intr-un domeniu. Scoala si sportul. Eu am copilarit in zona Mosilor. Pe strada Spatarului era teren de baschet facut de noi, care am carat zgura acolo. Eu sunt armean de origine. Si comunitatea noastra avea echipa. Am dat doi campioni nationali in ciclism. Cand am fost contactat de Dinamo in mine s-a trezit, inainte de orice, partea sentimentala. Am fost si vreau sa raman pentru dumneavoastra, modest cum vreau sa fiu, un sponsor sentimental si moral. Material, mai putin. Pentru ca firma noastra nu este o multinationala. Vedem ce se intampla acum. Ca sa reusesti o sponsorizare iti trebuie un buget de milioane de euro. Acum ori esti bun, ori stai acasa. Sportul de cartier a disparut. Pe de alta parte, ma bucur ca Dinamo Secrom a fost invitata in Franta, Italia si Olanda, pentru ca acestea sunt tari cu ciclism adevarat. Ma bucur pentru ca am fost si eu detonatorul care a dus la aceste rezultate, alaturi de ceilalti sponsori.

CONSTANTIN CARSTEA: Le-ati dat curaj si altora sa se implice.

ANOUCHE KIRMIZIAN: Da, astazi fac ceea ce nu am putut face atunci cand eram mai tanar. Asa cum spuneam, am fost si raman un pasionat de sport. In fiecare dimineata, atunci cand ma aflu in Franta, primul ziar pe care il citesc este cotidianul "L'Equipe". Macar in el stiu ca se spune cel mai mult adevar. 2-0 este 2-0.

MARIAN-VALENTIN BURLACU: Sponsorizarea se leaga mult de interesul publicului. Din nefericire la noi, poate ca interesul publicului pentru alte sporturi decat fotbal este mai mic. Ce credeti ca ar putea amplifica acest interes?

ANOUCHE KIRMIZIAN: Cred ca atentia publicului este atrasa cel mai mult de performante. Daca se face un pic de valva in jurul acestor manifestari sportive... Pe vremuri, in tara noastra etapa clasica era Bucuresti - Brasov sau Brasov - Bucuresti. Se strabatea Valea Prahovei, iar ciclistii erau obligati sa urce dealurile si muntii din zona. Imi aduc aminte ca se mobiliza tot Bucurestiul in Piata Victoriei cand se organiza acolo sosirea in aceasta cursa. Asteptam cu mare interes acel moment, de parca ar fi fost ultima cursa pe care o putem vedea. Pasiunea publicului vine datorita performantelor, dar si a publicitatii, valvei care se face evenimentului. Cred ca media are un rol important in asta. Cu cat se scrie mai mult cu atat interesul este mai mare.

MARIAN-VALENTIN BURLACU: Emil Cioran povestea ca atunci cand a ajuns in Franta si-a cumparat o bicicleta. Cat ar conta in promovarea ciclismului daca tot mai multi romani ar merge cu bicicleta?

ANOUCHE KIRMIZIAN: Da, si asta. Acum sa va mai spun un lucru. In Occident, in Franta bicicleta este un vehicul folosit des. Aproape in fiecare familie exista cel putin una. Cei din provincie au zonele lor unde ies la plimbare. Si fac si sport, si promenada. Se numesc "randoneuri". E si un efort fizic, dar este si placere. Medicina moderna spune ca e mai usor sa preintampini boala decat sa o tratezi. Iar sportul, ciclism contribuie la asta. Bine, Romania nu este la nivelul Occidentului. La Paris, de pilda, sunt 45 de kilometri de pista pentru biciclete. Unde nu e nici un pericol sa ma pierd printre masini. In plus, este si o afacere legata de biciclete. Ca in lumea de azi nu mai poti separa sportul de afaceri. Tocmai de aceea acolo ciclismul este un sport atat de prosper. Cine baga bani in el castiga mult ca imagine si nu numai. Tocmai de aceea este important ca sportul, ciclismul din Romania sa se bucure de sprijinul statului. Este adevarat ca fotbalul este mai indragit aici, insa mai sunt si alte sporturi.

MARIAN-VALENTIN BURLACU: In afara ciclismului ce alte sporturi urmariti?

ANOUCHE KIRMIZIAN: Voi fi sincer. Eu urmaresc mai toate sporturile. Asa am crescut. Chiar daca pe vremea cand eram copil nu existau informatiile de acum, cand afli imediat de aici ce se intampla in Australia, de pilda, eram la curent cu ce se intampla in sportul din Franta. Stiam de toti campionii din ciclism, de Fausto Coppi, Gino Bartali. Cand am ajuns eu in Franta ei isi incheiasera cariera sportiva. Atunci urmaream ce face Marcel Cerdan, meciurile de box pe care le disputa el in America. A fost primul care a adus un titlu mondial la categoria mijlocie in Europa. Cand ne intalneam in cartier noi nu vorbeam decat despre sport. Si acum pentru tineret sportul ramane un vector al sanatatii.

 

(*) a participat la editia din 1955 a Turului Frantei

 

"Intr-una din editiile Turului Romaniei organizate in anii '50, am urmarit prima etapa, desfasurata intre Bucuresti si Pitesti. Un unchi de-al meu avea motocicleta si m-a luat cu el, in spate"

 

"Ciclismul este un sport foarte uman. Totodata insa, in el se organizeaza cele mai dure competitii. In toate sporturile exista consum intens de energie, insa in ciclism acesta este urias"

 

"Dinamo a fost dintotdeauna in prim-plan-ul ciclismului de la noi. A construit si Velodromul, in anii '50, intr-o perioada in care putine tari se puteau lauda cu asa ceva"

 

"In anii '50 contextul international era foarte dificil. Acum este mult mai simplu. Trebuie sa ai o invitatie si sa gasesti bani pentru a o onora. Acum 50 de ani insa, relatiile erau tensionate. Tocmai de aceea la inaugurarea Velodromului de la Dinamo a venit echipa sindicala a Frantei"

 

"Este adevarat ca Saunier Duval are o echipa de ciclism foarte puternica in Spania. Ei sponsorizeaza insa mai mult competitiile nautice, de navigatie. La noi, in Romania, s-a inceput cu echipa de ciclism a lui Dinamo"

 

"Eu n-am fumat niciodata. Si asta pentru ca in tinerete, la echipa, conducatorii nu ne dadeau voie. Dincolo de frica era respectul. Daca ne spuneau sa nu fumam insemna ca ei stiu ceva"

 

"In Franta ciclismul este o pasiune. Turul Frantei, de pilda, aduna mii de oameni pe traseu. Iar la sosirile din etapele desfasurate la mare altitudine se strange multimea. Vin toti cu cortul acolo"       

Anouche KIRMIZIAN

Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :

Commentaires